Cartea Factorilor de agățare de existență este a treia dintre cele cinci cărți ale Discursurilor întrețesute. Este numită după prima saṃyutta, care este cea dominantă atât ca lungime, cât și ca importanță, deoarece tratează un aspect cheie al învățăturilor. 
 Analiza factorilor de agățare de existență reprezintă sistematizarea la nivel logic a experienței și este esențială pentru înțelegerea suferinței și descrie modul în care suntem înlănțuiți în Samsara. Experiența implică cinci procese: qualia, reacția emoțională, percepția, situația condiționată și cogniția. Primul este procesul legat de intrările senzoriale, iar celelalte patru sunt procesele de conceptualizare. 
Calitățile sunt rezultatul codificării și procesării intrărilor de la cele șase porți ale simțurilor: văz, auz, miros, gust, atingere și intelect, și furnizează imagini, sunete, mirosuri, gusturi, senzații tactile și idei. Reacția emoțională este primul lucru care intervine prin sistemul limbic și este procesul care traduce experiența în plăcută, neplăcută sau indiferentă. O experiență plăcută va incita la agățare, iar una neplăcută, la aversiune. Percepția este procesul care dă sens experienței. 
Situația condiționată afectează experiența din momentul în care aceeași experiență nu este procesată în același mod de-a lungul timpului, în funcție de istoria anterioară. Fiecare experiență va schimba situația condiționată, astfel încât nicio experiență nu se va repeta. Percepția noastră asupra timpului este o conceptualizare a situației condiționate. Și, în sfârșit, cunoașterea este actul de a ști. După cum vedem, toate aceste componente sunt perisabile și durează atâta timp cât durează experiența. Nu avem altă legătură cu Samsara decât aceste cinci elemente pe care, grupate împreună, le vom numi qualia și conceptualizare. Înțelegeți că toate cele cinci sunt condiționate și, prin urmare, perisabile. Că asupra a ceea ce este condiționat nu avem niciun control. Iar despre ceea ce nu avem control nu se poate spune că este "eu" sau "al meu". Iar ceea ce nu este nici eu, nici al meu, ceea ce este perisabil și condiționat, este nesatisfăcător. Iar ceea ce este nesatisfăcător devine ușor de abandonat. Și abandonându-l, se abandonează înlănțuirea către Samsara. 
Vedem că conștiința se agață de existență prin acești cinci factori de agățare. Eliberarea este dezlegarea conștiinței de acești cinci factori și constituie scopul final. O conștiință dezlegată de Samsara este o conștiință liberă și libertatea este Nibbāna. 
Acesta este miezul Dhammei. 
Dintre broșurile rămase, trei continuă cu această temă, iar restul tratează diverse subiecte secundare, unele organizate pe teme, altele pe persoane. De remarcat este saṃyutta dedicată Nāgasilor, ființe ale căror corpuri sunt descrise ca fiind cele ale șerpilor, deși pot lua forma umană la voință. De asemenea, Supaṇṇas, creaturi mitice imaginate ca fiind înaripate, considerate dușmani ai nāgas, Gandhabbas, o clasă de ființe semi-divine care locuiesc pe tărâmul Cātummahārājika și sunt cele mai de jos dintre devas, și Valāhakas, care sunt devas norii care controlează vremea.