Majjhima Nikāya (abreviat MN) sau Colecția de discursuri intermediare ale lui Buddha este o colecție de 152 de discursuri din canonul Pāli. Cuvântul "intermediar" se referă la lungimea fiecărui discurs individual. Acesta conține o mare varietate de învățături prezentate ca narațiuni între Buddha și o gamă largă de contemporani ai săi. Colecția este paralelă cu Madhyamāgama (MA) a școlii Sarvāstivāda, care supraviețuiește ca o traducere în canonul chinez. 
Colecția Discursurilor Intermediare ale lui Buddha este cea mai cunoscută colecție dintre cele patru Nikāyas care conțin suttas originale. Această popularitate se poate datora faptului că amestecă anecdote biografice cu conținut doctrinar foarte superficial, spre deosebire de Saṁyutta Nikāya. 
Această Colecție intermediară conține suttas apocrife împrăștiate și nedeslușite, de intenție meschină, introduse foarte târziu, ceea ce îi scade din strălucire și credibilitate. Cu toate acestea, este interesant de remarcat valoarea referințelor biografice în scopul contextualizării lui Buddha în lumea în care a trăit. 
Această primă subcolecție, numită Primii cincizeci, conține cincizeci de suttas și este împărțită în cinci capitole: Capitolul despre rădăcina tuturor lucrurilor, Capitolul despre răgetul leului, Capitolul despre asemănări, Capitolul despre perechi și Capitolul minor despre perechi. 
Putem evidenția în această subcolecție suttele, MN 4 Frica și teama, MN 26 Nobila căutare și MN 36 Marele discurs cu Saccaka, care se referă la modul în care Buddha a devenit iluminat, precum și indicații autobiografice despre originea sa, cine a fost și motivele pentru care a interzis să fie numit pe numele său. De asemenea, sunt relevante MN 10 Cele patru instrucțiuni ale practicii, MN 16 Obstacolele mentale și MN 17 Grosimea junglei. 
Pe partea falsă, MN 20 Cum să nu mai gândești, care expune o tehnică falsă și, de asemenea, evidențiază suttele MN43 și MN 44 care sunt catehisme anacronice care par a fi făcute pentru a explica doctrina sub formă de întrebări și răspunsuri.