A treia carte a Aṅguttara Nikāya, Colecția discursurilor numerotate ale lui Buddha, colectează 352 de suttas sau discursuri al căror subiect se concentrează pe grupuri de trei subiecte. De exemplu, sunt colectate suttas, nu exhaustiv, care vorbesc despre cele trei reacții emoționale: plăcută, neplăcută și indiferentă. Există și alte suttas incluse în alte colecții care nu se află în aceasta. 
Cartea celor trei rupe cu mecanica pur mnemonică a seriei "matika" din primele două cărți. Aceasta este o carte făcută pentru a fi citită. Chiar și așa, atât subiectul, cât și conținutul său sunt departe de a fi interesante, deoarece nu relatează viața lui Buddha și nici nu includ principii doctrinare unice. 
Poate că sutta de cel mai mare interes este AN 3.65: Cu kālāmas de Kesamutta, care este despre adoptarea unei credințe bazate pe rezultate, mai degrabă decât pe falsuri. Este o sutta lungă și interesantă. 
Pe partea opusă și marcate cu un asterisc dublu (**), găsim o pereche de suttas extemporane, scoase din context, cu o structură particulară și un conținut fals. Acestea sunt suttele AN 3.80: Minor și AN 3.107: Lamentații. 
"Minor" este un discurs similar, atât structural, cât și ca conținut, cu suttele decadente pe care Gogerly le-a întâlnit la sosirea sa în Sri Lanka în secolul al XIX-lea, caracterizate prin descrierea lui Buddha ca fiind undeva între mitologic și fantastic, fiind înzestrat cu puteri magice, pe gustul excesului oriental. Astfel, îl putem vedea aici pe Buddha dând glas vocilor auzite în toate galaxiile și, la sfârșitul sutta, imaginația o ia razna atunci când Buddha devine profet, prezicând că "Ānanda va fi stinsă în viața prezentă", ceea ce s-a dovedit a fi fals. Fiecare sutta falsă are o intenție ticăloasă, iar în acest caz este aceea de a nitui ortodoxia și credibilitatea unuia dintre liderii Primului Consiliu care, departe de a fi demn, nici măcar nu a realizat nimic, deoarece era mai mult ocupat cu negoțul de robe decât cu practica. 
Cealaltă sutta apocrifă este AN 3.107: Lamentații, o sutta ciudat structurată care se rezumă la o mustrare împotriva oamenilor care aud muzică sau râd. Autorul nu a îndrăznit să îi atribuie lui Buddha paternitatea mustrării și a lăsat-o la un simplu "se consideră".