Deși Aṅguttara Nikāya este cunoscut ca Discursurile "numerotate" sau "numerice", etimologia sa ne poate oferi indicii cu privire la originea sa. Cuvântul Aṅguttara este compus din aṅga, care în pāli și sanscrită înseamnă "membru" sau "diviziune" și uttara care înseamnă "nord". În sanscrită "nord" este folosit figurativ și în sensul de superior, mai sus, astfel încât uttara ar putea fi tradus figurativ ca "mai mult decât" într-un sens incremental. 
Diferitele categorii în care au fost împărțite textele canonice budiste timpurii înainte de scolastica Hinayana au fost numite aṅgās. Inițial, categoriile au fost făcute în funcție de tipul de material din diferitele texte și, mai târziu, a fost folosit pentru a clasifica aceleași texte. 
Prin urmare, Aṅguttara se poate referi la originea sa geografică ca "diviziune nordică" sau "diviziune incrementală". Al doilea sens pare clar în ceea ce privește organizarea în cărți, de la cartea de unu, succesiv până la cartea de unsprezece, unde discursurile sunt grupate în funcție de numărul de teme de învățătură pe care le conțin. Cu toate acestea, "diviziune nordică", pe lângă faptul că este traducerea cea mai directă, poate oferi indicii cu privire la originea sa geografică, având în vedere, în plus, că pāli-ul în sine este înrudit lingvistic cu dialectele prakrit din nord-vestul Indiei, dar unde apare este în sud. 
Această a doua carte, cea a celor doi, păstrează structura matriceală a Mātikās din cartea anterioară, servind drept bază mnemonică de titluri de reținut, astfel încât nu este foarte lizibilă și, prin urmare, interesul său este foarte redus. Putem evidenția AN 2.61, privind nemulțumirea feminină permanentă, ca o contribuție originală foarte curioasă.